Acum în întuneric îmi doresc să nu mai arunc o dorință într-un lac fermecat ce îmi adună argintul ce curge din ochi, ce fură strălucirile albe ale unor dorințe ce vor să fie împlinite.
Acum, în întuneric şi frig vreau să îmi fie frig. Vreau sa fie noapte, o seară, în București, să ies dintr-o sală unde prin artă balerine își dansează emoția despre un lac si lebede.
Vreau să ies afară, să te țin de mână şi privind spre negrul cerului ce ascunde stelele prin lumina becurilor ce iluminează străzile să mi se așeze pe faţă fulgi de zăpadă.
Vreau să fie iarnă, să fie noapte şi frig şi prin zăpada ce cade, cu liniștea baletului ce mi-a spălat chipul să te țin de mană şi să fugim spre un loc cald. E poate “acasă” sau poate doar un local vechi, plin de lume şi fum, unde o băutură caldă să ne încălzească obrajii roșii şi înghețați de frig şi înroșiți de bucuria că te uiți in ochii mei.
Vreau să fie o noapte fără lună, să te țin de mană şi ajunși acasă să îmi arunc hainele şi cu tine în brațe să mă așez în aburii ce cada îi ridică dintr-un lac din ape curse. Vreau ca apoi, înfășurați în prosoape moi să alunecăm în pat, şi cu privirea spre geamul mare, să ne șoptim în urechi somn ușor şi să ne unim calzi privind la fulgii de nea ce cad şi in pragul geamului sunt fericiți că ne vad împreună.
Vreau să știu că în noaptea cea rece îmi deschid ochii şi prin lumina albă ca a unui lac înghețat pe sticla ferestrei o să îți văd ochii închiși, buzele adormite şi că privind-te, știu că te am si mă ai.
Vreau într-o noapte, să fie frig şi să nu fie doar rânduri scrise. Vreau să avem un lac înghețat pe care împreună să patinăm, ușor temători că vom cădea, să fim singuri şi dedesubt, sub palma de gheaţă ce ne ţine fericirea e doar apă şi nu mai sunt acele dorințe neîmplinite. Vreau să îți împlinesc dorințele.
Azi, îmi e frig si sunt singur.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu